Ce reprezinta standardele Wi-Fi: IEEE 802.11a, 802.11b/g/n si 802.11ac ale unui router wireless

In era actuala, majoritatea utilizatorilor care au internet acasa, au si o retea wireless. Este mai comod sa ne conectam laptop-ul la o retea fara fir (wireless) decat sa stam cu un cablu conectat la placa de retea. In plus, telefoanele mobile inteligente (iPhone & smartphone) folosesc conexiuni Wi-Fi, iar de ceva vreme au aparut pe piata si modele de laptop-uri care nu mai au port ethernet. Cel in care se conecteaza cablul de internet in laptop sau PC.

Inainte sa va prezentam ce inseamna standardele IEEE 802.11a, 802.11b/g/n si 802.11ac, este nevoie sa intelegeti putin si ce reprezenta termenii “wireless” si “Wi-Fi”, Nu mica mi-a fost surprinderea sa intalnesc oameni pentru care “wireless” si “Wi-Fi” sunt termeni sinonimi.

Ce inseamna “Wireless” si “Wi-Fi”

“Wireless” si “Wi-Fi” sunt luate de multi ca fiind doua cuvinte sinonime. In fapt, “wireless” se refera la orice tip de conexiune pe frecventa radio, ce se realizeaza intre doua sau mai multe terminale, fara sa existe intre ele un conductor fizic. Un cablu. De exemplu, simplele statii de emisie-receptie, folosesc intre ele o conexiune wireless. La fel si telefoanele mobile (non-smartphone), care trimit si primesc semnal de la o antena a operatorului de telefonie mobila. Atat device-ul de emisie cat si cel de receptie va fi prevazut cu o antena pentru captare si emitere de semnal.
Clasica telecomanda de TV, NU foloseste un semnal wireless. Desi intre ea si TV exista o “conexiune” la distanta atunci cand o butonam, aceasta se face prin infrarosu (IR).

“Wi-Fi” sau “WiFi” este o tehnologie pentru reletele locale wireless (WLAN – wireless local area network), create intre device-uri ce suporta conexiuni IP (Internet Protocol)  la viteze echivalente cu cele prin cablu. Console de jocuri, telefoane mobile, tablete, smart TV,  imprimante, sisteme de alarma si multe alte dispozitive sunt capbile sa suporte acest tip de conexiune.
Circulatia pachetelor de date intr-o retea Wi-Fi este suportata de un dispozitiv hardware ce are implemntat standardul de telecomunicatii IEEE 802.11. In cele mai multe cazuri, este vorba despre un router, capabil sa transmita date printr-un protocol IP, unuia sau mai multor device-uri compatibile Wi-Fi.

IEEE 802.11a, 802.11b/g/n si 802.11ac pentru router-ele Wi-Fi

Standardul IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers) 802.11 a fost introdus de Wi-Fi Alliance, organizatie non-profit ce detine trademark-ul “Wi-Fi“, si certifica aparatele care suporta aceasta tehnologie.

Atunci cand va decideti sa cumparati un router pentru acasa sau la birou, gasiti pe piata aparate ce se conformeaza standardelor Wi-Fi 802.11b/g/n si 802.11ac. Inainte sa dati banii pe un router Wi-Fi, este foarte important sa intelegeti ce reprezinta aceste standarde si cum va pot ajuta ele.

802.11
Primul standard WLAN a fost creat in anul 1997 de catre IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers). L-au numit “802.11“, dupa numele grupului dezvoltatorilor care au lucrat la crearea lui.
Acest standard suporta o latime de banda de maxim 2 Mbps pe frecventa de 2.4 GHz. O viteza infima penru aplicatiile din zilele noastre. Este simplu de inteles, de ce nu o sa mai gasiti pe piata echipamente care au acest standard.

802.11b
In iulie 1999, IEEE au lansat standardul 802.11b. O versiune extinsa a 802.11, capabila sa permita operarea la viteze de pana la 11 Mbps. Apropiata de viteza oferita la acea vreme (1999) de Ethernet (cablu).
A fost o tehnologie bine primita de catre producatorii de device-uri, datorita costurilor reduse. In ciuda faptului ca folosind frecventa nereglementata de 2.4 GHz, puteau sa apara interferente cu apartatele de uz casnic, gen: cuptor cu microunde sau cu telefoanele fara fir. Cu toate acestea, daca 802.11b este pozitionat la o distanta rezonabila fata de alte aparate, se poate evita usor riscul aparitiei de interferente.
Asadar, 802.11b este un standard caracterizat prin: cost de productie redus, semnal bun, dar si prin viteza scazuta de operare si riscul de a interfera cu electrocasnicele din apropiere si alte aparate ce folosesc banda de 2.4 GHz.

802.11a
Este al doilea standard ce are la baza originalul 802.11, fiind lansat in timpul dezvoltarii 802.11b. Chiar daca multi au impresia ca 802.11a a aparut dupa 802.11b, in realitate, acest standard a fost lansat inainte. Costurile mai ridicate ale 802.11a l-au facut sa fie mai putin popular decat 802.11b, fiind destinat mai mult pentru relelele din cadrul marilor companii.
802.11a suporta viteze intr-o latime de banda de pana la 54 Mbps, intr-un spectru de frecventa reglementat, de aproximativ 5GHz.
Aceasta frecventa de 5GHz micsoreaza aria de acoperire a semnalului, intampinand dificultati la penetrarea peretilor si a altor obiecte. Exista totusi avantajul vitezei superioare de 54 Mbps si eliminarii riscului de a interfera cu alte aparate de uz casnic, acestea din urma folosind frecventa reglementata de 2.4GHz.
Aparatele cu 802.11a si 802.11b nu sunt compatibile intre ele. Unii producatori au ales sa faca aparate hibrid ce suporta ambele standarde, insa acestea nu pot fi combinate. Sunt standarde separate in acelasi aparat.

802.11g
In anii 2002 si 2003 apar pe piata noile produse cu WLAN pe noul standard 802.11g.
Prin 802.11g s-a reusit combinarea 801.11a si 802.11b intr-un singur standard ce opereaza pana la viteze de 54 Mbps intr-un spectru de frecventa de 2.4 GHz. Totodata, acest standard este compatibil (compatibilitate reciproca) si cu aparatele care folosesc 802.11b, cu ajutorul unui adaptor de retea wireless in punctul de acces.
Caracterizat prin costuri mici de productie, viteza mare de transfer, o frecventa nereglemntata de 2.4GHz, eliminarea posibilitatii de obstructionare a semnalului de pereti,  dar si prin riscul de interfetente cu alte aparate.

802.11n
Acest standard este cunoscut si ca “Wireless N“. Cu siguranta ati intalnit in anii 2009 – 2010 routere Wi-Fi pe care aparea inscriptionat un “N“.
In esenta este vorba tot de tehnologia standardului 802.11g, dar prin atasarea mai multor antene de semnal wireless pe un aparat, s-a ajuns in 2009 la viteze de pana la 300 Mbps. O tehnologie ceva mai imbunatatita, ce ofera o putere mai mare a semnalului si compatibilitate cu 802.11b.
Unii producatori de routere wireless au mers pana in punctul de a atasa standardele 802.11b/g/n pe acelasi aparat. Acest “buchet” a fost cunoscut sub numele de “Draft N” si a fost implementat de SMC pe celebrele routere SMC Barricade N SMCWBR14-N.

Ca un rezumat, putem caracteriza 802.11n printr-o latime de banda de maxim 300 Mbps, capacitate de a penetra obstacole, gratie frecventei de 2.4 GHz, dar si prin riscul de a interfera cu alte retele din apropiere ce opereaza pe standardele 802.11b/g.

802.11ac
Este cel mai nou standard Wi-Fi si cel mai popular pe device-urile de ultima generatie. 802.11ac utilizeaza tehnologia wireless dual-band, fiind capabil sa sustina doua conexiuni simultane, atat pe frecventa de 2.4GHz cat si pe 5GHz.
Marile avantaje ale 802.11ac sunt latimile de banda de pana la 1.300 Mbps (1.3Gb) pe frecventa de 5GHz si de 450 Mbps pe cea de 2.4GHz. In plus, ofera compatibilitate cu standardele 802.11b/g/n.

De regula, un router Wi-Fi cu 802.11ac va avea mai mult de trei antene de semnal wireless, chiar daca acestea nu vor fi vizibile. Este si cazul router-ului wireless Apple AirPort Extreme, care desi este compact, ascunde nu mai putin de 6 antene sub carcasa.

In teorie, exista si standardul IEEE 802.11ad, aprobat de WiFi Alliance in 2016, insa momentan este implementat pe un numar foarte mic de device-uri.
802.11ad va suporta viteze superioare de pana la 7Gbps, pe o frecventa reglementata de 60 GHz ISM.

Ce trebuie sa stiti atunci cand va cumparati un router?
In primul rand trebuie sa aveti in vedere faptul ca vitezele specificate mai sus pentru fiecare standard in parte, sunt viteze teoretice, ele putand fi atinse numai in medii optime, in care nu exista interferente de semnal sau alte obstructionari ale obiectelor din apropiere. In plus, nu veti putea testa o conexiune wireless a unui router ce detine standardul 802.11ac, daca aparatul final (laptop sau PC) nu are implementat un suport pentru acest standard Wi-Fi, iar hardware-ul (hard disk, CPU) nu suporta viteze de pana la 1.300 Mbps. Un laptop cu un hard disk de 5400 rpm, nu va putea sa atinga nici pe departe aceasta viteza.
Un alt aspect pe care trebuie sa-l aveti in vedere, este acela ca latimea de banda a unui router se imparte intre toate device-urile conectate la el pe aceeasi frecventa. Chiar daca sunt deschise mai multe canale de comunicare.
Nu in ultimul rand, inainte sa cumparati un router wireless, aveti in vedere abonamentul de internet oferit de providerul dvs. Daca alegeti sa faceti un abonament de internet ce beneficiaza de o viteza de pana la 1000 Mbps, atunci cu siguranta aveti nevoie de un router cu standardul Wi-Fi 802.11ac pentru a va bucura de o viteza mare a internetului pe conexiunea wireless.

O surpriza neplacuta am avut cu Orange Romania, care desi ofera abonamentele Orange Home 1000, cu o viteza de 1000 Mbps download si 500 Mbps upload, la capatul fibrei optice vin cu router Wi-Fi Huawei, ce detine standardul 802.11b/g/n in modul “mixed”. Acest lucru insemnand ca viteza din abonament nu poate fi atinsa decat printr-o conexiune cablu la laptop sau PC. Pe wireless, viteza maxima fiind de cel mult 300 Mbps cu riscurile de rigoare ale interferentlor in spectrul frcventei nereglementate de 2.4 GHz.
Ca un “bonus”, acest modem / router nu suporta modul “wireless bridge“, ce ar permite atasarea unui alt router de putere mai mare, care sa-i preia sarcinile.